un fel de slăbire a miezului
când gemenii se învelesc cu timpul dinaintea timpului
când ierusalimul iese din mine
din fum
din nimic
cum un pelerin care doarme urcând în timp ce pașii îl duc peste munte
miezul meu se usucă de gemenii mei
și gemenii mei ronțăie miezul meu
doi șobolani în același miez cu două jumătăți
din două cătușe
("am început să uit cum se pronunță acel cuvânt
care germinează numai în mintea mea
cât de mult aș fi vrut să-l nasc eu
dar cuvântul nu a vrut să se nască din mine
să se numească din mine
din miezul meu cu gemeni să se numească
unmachtung nebunie bună
și să se boteze în sintaxa nebuniei bune
cuvântul mi-a poruncit să tac să scriu să visez
și să mă usuc
iar eu am tăcut am scris am visat și m-am uscat")

un fel de slăbire a miezului
când ierusalimul iese din mine prin gemenii uscați
când sunetul se aud tot mai slab
în alienarea sa bună
uleioasă
locuită de nașterea durerii în care pelerinul doarme mergând
deasupra muntelui hrănindu-se cu pământ și nebunia măslinilor
radical poetică
eu împotriva mea neputând să nasc cuvântul care mi se refuză
miez acuzator și miez acuzat
în care tac și scriu și visez și mă usuc
în timp ce cuvântul se golește de intestine


e în toate acestea o deznădejde iubitoare
coborând în miezul gemenilor uscați
înțeleg de ce încremenirea e frumoasă
dacă rămâne lăuntrică
nerostită