m-am întors în mine violent
și m-am zbătut în van între pereții mei de carne vie
ca un prunc sădit în pământ bătătorit
ca o iarnă ce n-așteptă primăvara,
sortit să stau în mine permanent...
Eu, de-aș putea să ies, ca raza soarelui pervers
m-aș cuibări în tine ca un virus.
Dar nu pot, sunt prins aici, sunt prins în mine.
Cât timp va fi trecut... se pare c-am uitat,
Și-aștept acum cu drag clipa când, pământul îmi va cere corpul la casat.