agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1952 .



În grădina lui Epicur
poezie [ ]
Decăderea românului

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [vslanton ]

2008-06-11  |     | 



Decăderea românului

Decăderea românului a început,
De când a cunoscut că banu-i zeu;
De-atunci, mereu, omul avut
A vrut să-l cumpere chiar și pe Dumnezeu!

Nimic nu mai e sfânt în țara asta,
Căci totul este de vânzare:
Iubirea, sufletul și chiar… nevasta,
E socotit în ban valoare…

Ce-a mai rămas din idealuri și valori?
Din spirit și credințele străbune?
Se vând pe la tarabe și prin gări,
Chiar și copii, la banca de organe!

Străinul cel bogat, nemuritor ar vrea să fie!
Organele bolnave de droguri și alcool,
De-o viață petrecută-n sindrofie,
Le cumpără de la românul cel sărman și gol.

Se vinde chiar și țara, așa cum am văzut,
O cumpără străinii cu bucata;
A mai rămas doar graiul nevândut,
Dar chiar și graiul de vânzare-i gata!

Și-asta fiindcă după paradoxale revoluții,
N-am știut să ținem țara pentru noi;
N-am reușit ca alții să gândim – soluții;
Și-au jecmănit-o noi ei ciocoi.

Ne vindem brațele de muncă, și gândirea;
Slugi la străini suntem, în țară, și, afară…
N-a mai rămas nimic din ce-i român, sfințirea,
... tăria milenară - trăim în țara asta de ocară!

Ne-am vinde chiar și morții din morminte,
Numai să găsim cumpărătorul...,
Din toate idealurile sfinte…,
A mai rămas să vindem viitorul!

Eram atât de flămânziți, încât, și lebede-am mâncat;
Plecat-am mulți români pe-o cale pătimașă;
Însă exodul nostru, omul din vest nu l-a iertat,
Nici mândră Viena, nici Roma cea trufașă.

De mult, în evul mediu, turcii vânau pentru serai
Fecioarele românce, dansând sub clarul lunii:
Acum de bună voie, ele oferă nurii, vai!
Cerșind un ban la Poarta semilunii.


O, câte valori române nu a erodat!
Această lăcomie pentru bani…,
Și câte vieți nu a curmat!
Și câte risipite-n van!

O, Doamne! Cine-i vinovat de toate acestea?
De lumea-ngrozitoare ce deschide era!
Oare s-a terminat acum povestea?
Românilor de-aici, de pe planeta Terra!


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!