Acum când totul se termină
când se sfârșește visul meu
când se stinge scânteia de lumină
ce ne îndruma mereu

Acum când ne afundăm în uitare
când chipurile noastre se umbresc
de ce lucește așa de tare
pe cer astrul ceresc

Căci ne făcurăm jurămite
sub bolta clară,înstelată
să ne păstrăm mereu în minte
uitarea să nu vină niciodată

Și când pe cer va înceta
iubirea să lucească
nemuritoarea noastră stea
să nu mai înflorească

Dar azi când două suflete se rup
uitarea vine ca un nor
si totuși astrul se ferește
din calea lui încetișor

Să-nvăț a te uita vreodata
devine azi zadarnic
căci astrul tot mai des se-arată
si arde tot mai aprig

Dar cum în drumul nostru
ne vom zări de atatea ori
n-aș vrea să ne privim cu ură
n-aș vrea să fim nepăsători

Pentru c-așa vor trece clipe multe
până uitarea va veni
și n-om avea unde ne-ascunde
până doi străini vom deveni.