Sângele murmură
Și se aude până departe
Iar sufletul vrea să trăiască
Focul mistuitor al inimii.
O, arde întreg orizontul
iar flacăra înghite totul
Și crește și crește
cu nimic nu-l poți opri.

Îmi nechează sufletul nebunește
ca un armăsar,
ca un imens cuvânt
plutind așa cum renasc culorile
Sufletul se înalță drept în soare
Iar privirea i se întoarce către apa oarbă

Și eu și sufletul vom găsi oare același drum?