A fi creștin

A fi creștin înseamnă a tot ciunti din tine
Și-a pune sub o cruce, pe care stă Hristos,
Și dragoste, și milă, dreptate, rugă, bine,
Și Lumea, întocmită de Regii ei. Pe dos.

A fi creștin înseamnă a merge împotriva
Întregii Lumi, pe drumul Păstorului Hristos,
Ei – iartă-i rătăcirea, sfințește-I Lui - misiva,
Rupând și dând la alții, din tine, ce-i frumos.

A fi creștin înseamnă să lupți întotdeauna,
Să mai ridici spre ceruri, o treaptă, tot mai sus,
Nu Poftele, la oameni, nici Gloriei, cununa,
Ci Pacea și Iubirea Păstorului Iisus.

A fi creștin înseamnă să pierzi întreaga Lume –
Să pierzi speranță, vise, în goană de cirezi
Ce caută Fericirea, și nu sunt decât hume –
Și totuși, să-ți rămână credința, chiar de-o pierzi…

A fi creștin înseamnă a tot spăla picioare
Ce dau mereu în tine, în inimă, pe rând –
Când le împarți iubire, ei, care mai de care,
Se-nghesuie să urce, pe tine, mai curând.

A fi creștin înseamnă să-ți râdă mulți în față
Că ești ca toată lumea, ți-e foame, sau ți-e bine –
Și tu, rupând din tine, firimituri, în viață,
Să lași și pentru câinii ce vor mușca din tine –


A fi creștin înseamnă să dai mereu din tine,
Să fie pentru Domnul și numele tău, Eu,
Și –n tot ce are Neamul care te-a dat, în Bine,
Să-nveți să fii Hristosul, când moare Dumnezeu …


11 iunie 2008