poate că n-o să afli niciodată că pierderea raiului
începe cu prima picătură de lapte gustată din femeie
laptele gros ce vine smoală din rădăcini
din trunchiul prințesei
din ramurile spintecate
gargui ce ține jgheabul ca să nu fie înghițit de lup
electrizat de palma uscată
sfârcul ăla abia se ține de gingiile negre
prin care țâșnește
raiul potrivnic
pe limba fără amprente


sminteala cu care îți ștergi chipul din aburul ferestrei
din ochiul mamei
pierderea virginității psihologice
o electrizare ce sfârâie în vârful degetelor
acum nu mai poți face nimic

în fiecare copil este un om înviat pentru că om va fi cel ce vine
în fiecare om stă pitulat un animal pentru că animal va fi cel ce vine
în fiecare animal adie un duh pentru că duh va fi cel ce vine
te vei gândi intens la lucrurile astea și le vei măcina
le vei cerne și le vei frământa
le vei pipăi și le vei împărți cu ceilalți
le vei fărâmița
dar nu vei ajunge niciodată la toate acestea cu adevărat
pentru că raiul coboară din tine în copil
ca un buric
care coboară în om
ca un inel
care coboară în animal
ca un tatuaj
care coboară în duh
ca un vierme
jgheabul prin care curge
vopseaua din măștile ecleziastului
varul de pe tine


mai bine ascultă-mă și urmează-mă
în toate claustrofobiile scrisului
și nescrisului
mergi mai departe smintită
cădere din bărbat în garguiul femeii
turuie despre nebunia ta
virgină din cărămizi albe
pe care cineva proiectează cuvinte șiraguri de podoabe
picături de apă pe himenul deșertului
când deasupra se învârte în cerc raiul potrivnic