De aici se văd munții, mamă,
îmbuibați de reclama jurnalelor de călătorii
și de legenda resurselor naturale,
goi și murdari,
sub masca de brazi, de turiști
și de capre,
mincinoși în fața germanilor
veniți în vacanță,
îndeajuns de mari
încât să ascundă toată mizeria,
ciuda și neputința
poporului de comis-voiajori,
dar mici și tăcuți când ne întoarcem
la ale noastre.
De aici se văd munții, mamă,
și de pe munți, marea,
și tu crezi că e liniște
în mlaștina care ne desparte de ei.
Dar la câmpie am trădat, am ucis,
am furat pâine și mere,
de pe dealuri ne-am sinucis
incendiind cărți și biserici
și tu crezi că e liniște, mamă,
când ne jucăm de-a covrigii calzi
și de-a fuga.

Da, e liniște, mamă,
de aici se văd munții
și se aude ecoul când râzi.