agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-21 | | chestia era așa căluțul de lemn rodea marginea umbrelor din cameră umbrele rodeau căluțul de lemn cu dinții lor ascuțiți urmele mamei pe care o auzeam noaptea scrâșnind fluturi de pânză dar puteau fi la fel de bine șoriceii ronțăind o carte pe care mama o uitase pe piept adormind mă ridicam din pat ținând la subțioară păpușa fără un ochi pășeam cu piciorele goale pe podeaua proaspăt lustruită pe care covorașele mamei dansau în puzzle instabil vedeam cum căluțul de lemn se leagănă singur plictisit de cărpa de praf cu care mama îl lustruise eu urcam în șaua rece și îl îndemnam să zboare aripile lui se desfăceau ca un fluture galben ștergeau acoperișul plonjau pe pianul la care aseară cântasem cu mama la patru mâini săltându-ne pe noi în spinare fluizi căluțul de lemn, eu și păpușa cu un singur ochi pe care mama nu voia să o ducem la oftalmolog știam că sunt copil și că merg în timp ce dorm și că visez în timp ce zbor peste gluga cu care dumnezeu își ascunde cicatricile așa cum știam că sunt singurul copil care zboară cu adevărat noaptea mă desprindeam de mama îmi ștergeam tatuajele cu care mă născuse marginea umbrelor din cameră mă îmbrăca în dantelă pene solzi lacul cenușiu al căluțului de lemn picioarele noastre pășeau pe câmpul de lavandă dar umbrele noaste vopseau pereții cu chipuri care ardeau mocnit într-o sobă cu vise de cenușă apoi veneam la culcare în cămașa albă cu trenă și dormeam în ochiul moale al păpușii până a doua zi când mama îmi aducea un ștergar ud ca să alungăm împreună cicatricile zburătoare de pe ceafă de pe frunte de pe obraji de pe bărbie fereastra se deschidea singură și o umbră își lua zborul de pe perete către grădină știam că din nou a evadat un chip viu din încercuire eu am avut o copilărie de zburător somnambul prin gulag căluțul de lemn singur legănându-se noaptea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate