mă târăsc spre fereastră
cu toate zilele mele legate
ca ghiulele de picioare
mă sprijin de mine
și-mi agăț privirea
de un copac anonim

dincolo de geam
dincoace se prelungește
soare de iarnă
câini fără stăpâni
re
a
li
ta
tea
în spatele ochilor
pleopele se închid
și începe
tăcerea