agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-22 | |
Matinal ca o rândunică
muncește mereu, neobosit. Cu mintea trează la cântecul cocoșilor și inimă curată de creștin. Pe ulița satului coboară, un suflet de om înalt și voinic. cu saci-n căruță se duce la moară, să macine grâul ce cu greu a muncit. Iubește pământul și sfântă-i e apa, și calul ce-l poartă la drum pe imaș, își apără glia cu coasa și sapa și cântă și cântă un cântec doinaș. Un zâmbet îi luminează fața arsă de soare, a fost rod bun în acest an, e mulțumit. și își îndeamnă roșcovanul la povară: -Haide băiatule că mai avem puțin. -Dă-i bice măi Ioane că-i coadă la moară îi strigă-n depărtare un vecin. -Nu-i ba, am timp să pufăi o țigare, și calului nutreț să-i pun. Dând sacii jos îl întreabă morarul: -Copiii sunt bine, spune, ce fac? -Bună-ntrebare bădie morare, sa-u dus cu toții la oraș. -Sunt singur acasă și Leana-i pe moarte și simt o povară de om pătimaș. -Nu am și eu, pe cineva să m-ajute, -Nu am cu-i să-i las, am muncit în zadar. Privirea rătăcită îi fugi mai departe, spre ogoarele-ntinse încercuite de ape, nu mai sunt în stare să merg mai departe, s-a stins a mea putere sunt doar o umbră-n noapte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate