Peste negura din suflet,
Zboară ispita transpirând,
Peste-ntunecimi de gând
Luminează-mă în cuget,

Spulberând în miez de noapte
Amintiri de suferinți,
Cată-n ochii mei cuminți
Și-ți vor vorbi în șoapte

Despre vuiet de furtună,
Despre nopți cu vijelii…
Iar pe țărmul deznădejdii
Îți voi fi a Ta cunună

Mi-aș dori Lumina dulce,
Raza soarelui Tău blând,
În durerea-mi îngânând
Trupu-mi lin ca să se culce.

Peste-o vreme lungă, lungă
După nopți de suferinți,
După așteptări fierbinți,
Fericirea Ta m-ajungă!