ce-ți cer eu
să te ascunzi de tristețe
am observat că iubirea vindecă
imaginează-ți cât de mult mi-a trebuit
atâția ani
aveam mai multe răni
nevăzute unele
altfel arăt bine
sunt suficient de înalt ca să nu mă ridic pe vârfuri
până la nivelul privirilor tale
mi-ai lipsit
te-am căutat peste tot pe unde nu ai fost
în locul tău mulți vraci împrejur
sfătuitori regimuri de viață ideală
doar gândul îndreptat spre tine
e o lumină în adâncul meu
labirint al îndoielii
mă recuperez din dinții nopților flămânde
din căderile de stele
fără să încetez să cred
eu și tu suntem una
despărțiți doar de trecători rătăciți
într-o intersecție pe care n-o mai găsim
adresa nu am stabilit-o
nu mai vreau să-ți vorbesc de iubire
ca de o cucerire de moment
astăzi sunt un pământ însetat
privesc spre o ploaie binecuvântată