1.
Stânci verticale
mușchi încordați pe cablu -
Strunga Dracului


2.
Orizontul jos -
Muntenia undeva
sub Moldoveanul


3.
Un om și-un munte –
stânci netocite de vremi
stau la răscruce



Deși nu se obișnuiește, am să explic sursa acestor texte. Toate își au originea în trecut, sunt impresii dintr-o excursie pe creasta Făgărașilor din ’86.

1. Primul descrie cel mai dificil punct de trecere din jurul Negoiului. Printre mormanele de stânci din jurul piscului se găsesc trei căi dificile de acces, numite strungi – a Doamnei, a Ciobanului și a Dracului.

2. De pe vârful Moldoveanul, într-o zi senină, se vede întreaga țară, până la Dunăre (așa se zice, eu n-am văzut nicio Dunăre – e adevarat, aveam minus 7 dioptrii pe vremea aceea). M-a surprins totdeauna alăturarea celor două nume Moldoveanul- Muntenia, existentă încă din timpurile când cele două ținuturi încă nu erau unite.

3. Aici e vorba de cabanierul de la Bâlea Lac, un om care, indiferent de șpaga oferită, refuza sa dea paturi celor veniti cu mașina pe transfăgărașan, pentru a-i putea caza pe “muntiști”, care veneau mai pe seară. Și asta, atenție, în ’86, adică într-o perioadă în care lipsurile și nevoile au șters cu buretele veacuri de civilizație și moralitate.