să vii pe lume e un zar cu muchii măsluite
întregul adevăr nu e în biblie este scheletul lui jules verne
cei mai mari mincinoși
irecuperabilii rostirii
sunt aceia care chipurile sau vorbesc despre dumnezeu sau își descriu viața

numele e o groapă comună
pe iarba sa
câinii se împreunează și zborul își leapădă avortonii
trecutul e o coadă strânsă sub trupul
ce nici să se pișe pe el de frică nu poate

oricine ar crede despre stele că sunt ochii
minorilor hrăniți dimineața cu amital
un fel de margarină râncedă pe felii de pâine adunată noaptea din pubelele
unui oraș puțind puternic a hoit

părul oricărei mame e un sul de melană
din el fiicele și nurorile au croșetat sălilor de așteptare ronduri de flori și borduri
printre ele bătrânii chirurgi ai universităților
își târâie rinichii colonul și prostata

oglinda e mincinoasă puneți-mi
un creion între degete dacă nu scriu
înseamnă că m-ați operat prea târziu –

vom fi fost
din punctul de vedere al științei
omul mort