cei mai mulți oameni se adună în ochiurile de mătase
din țărână
omul din omul strat după strat
puls în burta absolutului lacom
fiecare fir de aur trage după el un fir de om
fiecare nod de cuvânt trage după el un alt nod de pământ
brocart după brocart
explozie de pixeli cu surdină
dans scurs în alt dans suspendat
în omul din mătase
măsurând cu dinții firul ce se toarce neîncetat
și se înfășoară pe fusul pământului

în adânc înfloresc oamenii
mănunchi de găuri orbitale
cochilii scufundate în piatră miez de focoase
șiraguri de muguri în oase traiectorii de rotunjimi topite
pământul floare pieptănat cu ghearele
în frământat obraz de fiară

devreme leneș cuvântător pământul
pleapa se deschide înăuntru
scobind în piatra-creier dimineți de antracit
când oamenii se adună ca de obicei
în proiecții astrale
sub pământ
în pământ
din pământ
cum gălețile de sânge se întorc în fântâni
locuri geometrice purificatoare
teoreme ale haosului digerat
alene pășesc peste foliculi de cuvinte oprite din evoluție
sau târându-se până la filonul tânăr de cuvinte
adaos la cântecul împerecherii
sunt milioane de arteriole ce duc de la o gură la alta
plasmă și antichitate

cei mai mulți oameni se nasc sub pământ
ticăind ca o bombă de timp.
ei rămân în așteptarea noastră
a celor somnambuli
dinaintea învierii:
noi rătăcind deasupra pentru ei
în veacul vecilor