Mă încântă
pata de lumină ce s-a scurs
printre degetele tale
obosite.

Când îți e foame, iubești,
când îți e somn, bei
și-apoi mă întrebi
de ce
lumina-ți e de neînțeles.

Eu nu mă ascund
în spatele lucrurilor simple,
deși mă sperie zborul libelulelor
și foamea cuvintelor.

¤

Știu, este o lume
în care babe împinse pe scări
zâmbesc larg și cețos
ca ciuperca unei explozii nucleare.

Este o lume
în care posedăm
demoni mecanici prin
coșmarurile Timpului.

Aici am învățat
să facem bungee-jumping
legați de pletele lui Dumnezeu
și să construim diguri
care să oprească șuvoiul sângelui
undeva
chiar înainte de inimă.

Dar nimeni, nicăieri
nu ne-a putut învăța
să dormim.

¤

De ce-aș avea nevoie de-un motiv
s-arunc cu fotoni răzvătiți în
noaptea surâsului tau?