Am lăsat totul în urmă
casă, familie, frați și surori
toți au fugit cum au putut în lume,
nu știu dacă vreodată am să-i mai întâlnesc înaite să mor; Dumnezeu să fie cu tine.
Lăsați-mă liber să-mi urmez pașii; am câștigat cu greu această libertate
nu vreau, nu vreau să dispar și eu am prea grea încercare.
Am citit în ochii lui durerea
am văzut frica și dorul etern,
l-am lăsat să-și termine povestea
i-am dat o pătură, ceai și un fes.
Fugeau cu toții speriați de o frică
ce mă îngrozea și pe mine o dată cu ei.
N-am să uit niciodată acele priviri
ce parcă mă fixau mereu; cu ce-au greșit ei? Ce-au făcut, dacă acolo s-au născut?
Dar vorbele parcă au amorțit în șoapte
și glasul mi s-a stins și el,
vroiam să-i răspund, să-l chem mai aproape
dar alarma începe să sune-n eter.