morminte goale
pecetluite cu jurămintele unor ochi tineri,
flămânzi după plecăciuni și victorii;
râd de moarte
într-un minut de glorie,
prea scurtă
pentru asurzitoarea liniște a inevitabilei eternități.

orbiți de strigătele unei tări
înnebunite
de culoarea focului,
au înșelat multe inimi.
și-au înșelat sufletele crude, adormite
la auzul imnului național.

picioare ce nu simt oboseala,
nici căldura
unui pământ pe care soarele-l pedepsește mai puternic vara,
fug după idoli,
pe străzi cumpărate de glorie,
ude de lacrimile unei fericiri de cinci minute.

au râs și-au călcat în picioare iluzile fiecărui colț de europă
ce lăcrimează
la vederea medaliei din vitrina unui steag ce nu promitea prea multe.

s-au strâns spre seară,
la ferestre
cu jaluzele vechi, de un lemn trecut ca și ei,
doi bătrâni ce povestec că tristețea unei glorii
învelite în hârtie de fericire,
e poate ceea ce-i duce mai triști
spre un mormânt încă gol.