astăzi e zi de plăți în orbitele mele
locuiesc în chirie într-o mină proaspătă de uraniu
la 58 de metri sub soare
cît e ziua de lungă fac prospecții seismice
dau găuri în pămînt și provoc explozii controlate
unda lor se propagă pînă cînd dau de oase
în ochi mi se citește speranța poate sînt oasele bunicii
pe care am îngropat-o demult i-am săpat groapa cu mîinile goale
scormoneam ca un pui din cei pe care îi îngrijea răbdătoare

în mina mea de uraniu nu există căldură
doar o stare de lipsă
eu nu am pat doar deformări ale celor ce-au dormit
lîngă mine

uneori îmi ling pielea să nu uit
gustul de oameni
gustul ăsta sărat mă calmează
mai urlu un nume și numele capătă trup
niciodată un chip
nu pot doamne nu pot să mă leg de vreun om
în mina mea de uraniu sînt predispus la fixații

ca de exemplu să-mi număr zilele ca boabele de orez într-o strachină
să le înșir pe o sfoară făcută din tendoanele mele
apoi să le agăț la gîtul iubitei și trecătorii să-i spună
ce bine vă stă doamnă zilele altuia vi se asortează
cu ochii