„De ce sunteți voi răi, măi oameni buni?”
Striga actorul, lin trăgând cortini,
Iar liniștea din crini, cu brațe de cuvânt
O preschimba-n uimire, fioruri și avânt.

Un curcubeu de zâmbet, din lacrimă născut
Unea în arca vieții sfârșit și început:
Turnând raze de cuget în cupe de azur,
Trezea ochiul iubirii din sâmburele dur.