Creștinului i se poruncește să iubească: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” Ioan 13:34-35*

NIMIC, fără dragoste !

De sunt orator, scriitor sau poet
În slove de aur din ceruri să scriu,
De-aș ști pe de rost veset cu verset
Și-n grai îngeresc sau înger să fiu,
De nu am iubire... nimica nu știu !


Credință mărită de-aș zice că am
Și munții spre cer să-i ridic,
Și dacă divina iubire în inimă n-am
Sunt doar o minciună ce-nseamnă „nimic”
Icoană sau idol pictată-n tavan.

De-aș fi om de-afaceri cu mare renume
Chiar des cinstit palate să-mi fac.
Sau poate stăpân să fiu peste lume,
Din cât de bogat... sărac voi rămâne
Căci fără iubire... voi fi tot sărac.

Chiar și averea de-aș dărui
Celor săraci... sărac să rămân.
De-aș fi omul de jos și rob la stăpân,
Fără iubire nimic nu aș fi,
Rămâne-voi ca orice păgân.

Viteaz vestit în lume de-aș fi
Și trupul în foc l-aș da la topit,
De nu aș cunoaște pe Domnul smerit
Și nu aș primii și n-aș dărui...
Lipsit de iubire voi fi.

Și nimeni ferice, nici tu și nici eu
Nu fi-vom vreodată atât cât trăim,
Fără iubire trăim și murim,
Ascunși toată viața de-Acel Dumnezeu
Ce chemă-n iubire să fim.