După ce ne iubim, deschizi ferestrele
să intre aerul proaspăt al deșertăciunii.
Nu pot fugi. Urlu. Zgîrîi pereții
pînă ajung la coastele altor bărbați
Ei mă imploră să îi salvez. Sunt neputincios
ca o sperietoare în mijlocul grădinii incendiate.
Tu rîzi, devii nemiloasă.Îmi spui
că dragostea e mai încăpătoare
decît memoria unui orb.
De mîine,
va trebui să mă mulțumesc
cu puținul scăpat dintre ghearele păsărilor.
Fiece clipă trăită
e un bănuț de aur
risipit de Dumnezeu
pentru mine.