să nu te sperii când morții îi cad dinții de lapte,
etichetele puse din convingere se dezlipesc cu tot cu carne
și pietrele călătoresc cu viteza căderii în genunchi:

fratele calculează cea mai bună poziție de aruncare
pentru a-ți deschide cerul
când acoperi cu trupul sfințenia batjocorită.

tu știi că te iubește
dar recurge la un sacrificiu când este extrădat
de propria vedere.
un pas pare puțin dar nu și când ești luat pe sus,
o completare pare nesemnificativă dar nu
dacă pui peste chip asemănarea.

e târziu
și nu știe ce face, dar e fratele tău
care te iubește și nu poți decât să-i înfășori
goliciunea cu răbdarea celui ce nu se grăbește
pentru că timpul lui e o mișcare în jurul lui Dumnezeu
și sângele stricat cere să iasă afară
filtrat prin părinți.

fratele tău e într-un război cu reguli precise
și stă la pândă în întuneric
așteptând să greșești,
dar te iubește și-i mulțumești
cu o dragoste care-i încalcă legile
fiindcă sunt date pentru oameni
iar oamenii nu sunt făcuți pe bucăți.

acum el păzește hainele aruncătorilor de pietre
dar vine o vreme când ochii i se umplu de solzi.