agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-07-03 | |
Uneori sunt ca toamna.
Aștept să-mi cadă frunzele Și să uit tot ce-am pierdut, Să uit și toate luptele, Să uit tot ce-am făcut. Și aștept să-mi iau zborul, Să zbor în altă țară Până când m-apucă dorul De-o viață-așa amară. Alteori sunt ca iarna. Încetez să mai iubesc Și-ncep să văd în ceață, Și fac tot ce nu-mi doresc Cu-o inimă de gheață. Iar când regret și mă opresc, C-am făcut tot ce mă doare, Acopăr tot ca să-ncălzesc Cu-o pătură albă, mare. Câteodată sunt ca primăvara. Ascult cântecul unei păsări Și încerc să îi șoptesc Să anunțe lumea-ntreagă Că încep să înfloresc. Și încerc să dovedesc Că am inima-n culori, Mereu bună și deschisă Ca un câmp, plin de flori. Apoi sunt ca vara. Stau, mă uit și mă-ntristez, Și-mi tot spun că îmi va trece, Apoi mă-ntreb, oare visez? Dacă-i cald de ce mi-e rece? Și stau singur într-un loc, Având în suflet numai patimi, N-având vise, chiar deloc, Plângând mereu, dar fără lacrimi. Acum sunt ca mine. Visez, ascult, sunt iubitor, Răspund mereu la ajutor, Nu mai plâng, mereu zambesc, Căci am tot ce îmi doresc. Având în suflet doar iubire De cum am fost, e-o deosebire. Asta-i viața ce-o trăiesc, Asta-i viața ce-o iubesc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate