Iubito, aș vrea să-ți simt gleznele,
Ca de felină,
Unica mea legătură cu visul!
Afară cerul împarte nevroze,
Iar oamenii goi, neputincioși,
Caută scăparea.
Eu am nevoie de tine cumplit.


Dezbracă-te de cotidian,
De angoase,
De fobiile existenței,
De cuvinte…

În goana care ne cuprinde zilnic
Te simt ca pe o felină regală,
Îmi adulmeci fiecare suflare,
Alintându-te în așternut,
Străbați realitatea cu lacrimi de sânge,
Te încovoi și mă hrănești cu seva genunchilor,
De unde Dumnezeu și-a lăsat amprenta.
Ești ceea ce mă conectează la viață.

Fără tine,
Sângele meu nu mai găsește drumul spre inimă.