agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2272 .



extrapolări
poezie [ ]
pliant

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ani ]

2008-07-08  |     | 



baladă șoptită pe corzi de vioară-
refugiul tăcerii
azvârlită-n zborul cuvintelor.


în lanul cu grâu,
fulgerul cărare își face.
spice culcate,
semn de arse-nțelesuri.


*Steaua lucrurilor posibile*


în interiorul cercului
domnește nestingherit
vidul-
deasupra adâncurilor
cineva strigă:
- iar ai căzut în canalizare!
da-mi o mână,
un picior,
o lacrimă
un suspin,
o bucurie
să le leg unele de altele
și să te scot afară.


*Luminându-ne calea*


scheletele morții
în jurul fântânilor arteziene-
Sânzienele în rochii albe de fum
au luat glasul cucului
și-au aruncat coronițe din flori de câmp pe
acoperișul nopții.


*Dar căldura stricată*


linii în palmă-
muntele lui Jupiter
strivit
de grutatea de a se purta
pe sine
veșnic singur.


*E steaua însăși*



a început carnavalul:
care alegorice
ale golului zadarnic
prin fața
măștilor-
din uimire în uimire
sărim pe
drumul calvarului.

*Acolo crește cunoașterea,*


fluieratul șarpelui:
cântec fermecat de caval-
preschimbăm
vinul adevărat
cu
poșircă din vise și dorințe.
descântec trecut prin liturghia lacrimilor
alungă agonia.


*Nu liniștită, amară, mai*


nopți dezmierdate de stele;
umbrele norilor pe oglinzi de ape.
întârziate prințese bat la ușa poveștilor,
ascult cuvintele ploii
în pâlnia scoicii-
întoarcere
spre fragilitatea sentimentului...


*Amară decât orice mare*


roți în mișcare;
câmpul-ca o fată mare,
stă
fără să spună nimic.
din față, suflul unei presimțiri:
locomotiva
încearcă să-și scoată din ochi
sămânța de ardei iute-
înțepenire,
marginile vieții se apropie,
punct.


*Durerea te face sa urli.*


se destramă în cuvinte fără rost;
urcă scările; închide fereastra.
" intervalele care închid între paranteze:
amintiri din facultate,
prietenii,
atingeri sub clar de lună,
ar trebui să se potrivească foarte bine în puzzle-ul vieții."își zise.
trage perdeaua spre stânga și zâmbește:
-Ce faci Anișor? Ai mai scris o poezie?-
linii te tren cândva paralele
se intersectează:
privirea devine rece,
subțiată,
buzele tremurânde:
-N-ai făcut nimic toată ziua!

*Așa vorbește Mescalito*



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!