Un efect produs de nenorocul de a visa
îmi plimbă sufletul în
fiecare dimineață

Nu rugămintea de a fi tu însuți
îmi subjugă puterea de a trăi
ci

mirarea.

mă las sedusă de uitarea de sine
(o auzi cum latră?)
și zbor indiferență
de-asupra tinereții mele.

Nu mirarea de a fi eu însămi
îmi omoară dorința de a iubi
ci ușa închisă
în pragul singurătății tale.