îmbrățișați,
cu sufletele așezate
pe iluzoriul pervaz al acestei
dimineți,
suntem din altă piesă,
contemplând razele care cad
pe marginea ceștii de cafea,
ca niște buze virginale


verdele lumii ți se distilează
în ochi,
desenând inorogi de o clipă,
tolăniți la umbra pleoapelor
tale rimelate,
din care se desprind
fâșii de realitate,
plasturi incolori,
lipiți de un demiurg amețit
pe coapsele voluptoase
ale orelor
care ni se scurg printre degete


răpuse de atâta frumusețe,
brațele noastre se încolăcesc,
lăsându-ne pradă
delirului cărnii