La mănăstire-n somn,
Strămoșii ne veghează lin,
Din timpurile lui Bogdan Domn,
Și până-n ultim veac senin.

Nins de floarea grea,
Parfumul amețitor de tei sfânt
Învăluit-a-n vremea rea
Și cruci,și lespezi și mormânt.

Monahu-n rugă cufundat,
Sloboade slavă,imn măreț
Să fie Domnu-n veci lăudat
De-acest viteaz popor,semeÈ›.