Cafea prăjită și trandafiri
între umbre de ziduri sângerii
și o nepăsare
și o apăsare
cât miezul copt al pământului.
Simțurile se sting fierbinte și disperat
și crud
în îmbrățișări,
cum nici un muritor
n-a cunoscut.
Ce nesperat de singure suntem
noi două: eu și Annabel Lee,
împărțind egal pielea
asta
și părul
ăsta
și gâtul întins înainte
ca arcul curcubeului
peste sufletul-apă!