poate
îmboldit de legi neînțelese și gînduri aiurea
mă tem că va trebui să dau explicații
cum îmi mai merge
cum și încotro va fi să dispar
în aroma atingerii tale o liniște rămasă
doar promisiune prelungă
întrebări de prisos

drumuri care seamănă între ele

dimineți respirînd cu gura plină de nisip
în orașul acesta bizar care dă buzna pe ușă
precum o pasăre lunecînd neauzit
în gravura rece de ceară
cu prea multe colțuri la case
de după care pîndesc iluzii
și funii lunecoase
să adormi liniștit