Ne vom crede, tu cu părul tău galben eu
cu degetele scurse din ploaie ne vom spune
cuvintele pe care le vom crede- de ce am
venit aici, cât timp vom sta unul în altul,
cum vom petrece ziua, la marginea cui vom
sădi oftatul cheia de tristețe porumbul fiert?
Te uită la mine cum mă petrec peste lucruri:
marea mă crește pentru tine, copiii mei mă
cresc pentru tine, ziua aleagă iute să-ți fiu
iubită, și lasă asta, uite la mine cum obosesc
ușor în cârdul de suflete ce urcă spre soare;
întreabă picurii din penele mele de in care-i
timpul, cum rasa se pune pe ceasurile lui,
cine ne vorbește dincolo de bănuți- pleoapa
mea se înnegrește se rupe în crivățul ăsta
solar. Ne vom crede ne vom ști, tu cu părul
galben, eu cu fruntea arsă în nisipul încins.