Se lasă-un fel de ceață pe umerii cetății
Se duc de mână îngeri în catedrala vieții
Se-nchină la icoane pictate pe un nor
Ce trece fără teama de-a se desprinde-n zbor

De buzele fierbinți ale făpturii tale
Ce urcă pe vechi trepte de umbre și petale
Petale îndoite de vântul ce gonește
Orice nemulțumire și-ți zice: hai, iubește !

Iubește, nu lăsa făclia să se stingă
Într-un inel uitat de tine-n palma stângă
A unei lumi în care de multe ori uităm
Să-ntindem iar covorul pe care să valsăm.

Cluj-Napoca, 1 iunie 2007