Îmbrac pixeli la patru ace
Și mă înfățișez iubitei pe E-mail.
Ea nu mai are răbdare
Și-mi sare direct în messenger.
Ne atingem hulpavi tastele erogene,
De înseși claviaturile se dezbracă de parole.
Enter eu, enter ea, enter eu, enter ea,
Până ce monitoarele aburesc de transpirație
Și cuvintele de sub noi fac pliuri.
Nimeni, dar nimeni din cartierul meu nu știe,
Nimeni, dar nimeni din cartierul ei nu știe,
De pereții camerei mele
Peste pereții camerei ei.
Nimeni, dar nimeni din cartierul meu nu știe,
Nimeni, dar nimeni din cartierul ei nu știe
De pereții camerei ei
Peste pereții camerei mele.
Probăm arhitecturi, inventăm altele noi,
Remodelăm legile gravitației,
Apoi dăm save iubirii
Pentru un folder
Pe care, de acum înainte,
O să-l ținem în sticluțe mici.

25 iulie 2008