Cioara, pasăre urâtă,
Asculta cu jind cum cântă,
Pe un ram scăldat în soare,
Frumoasa privighetoare.

- Doamne, urât croncănesc!
Alte păsări te uimesc,
Au sufletul plin de cântec,
Eu trăiesc doar pentru pântec !

Rugă, înalță la zei,
Să-i schimbe și glasul ei,
Măcar pentru un minut,
Cu un glas frumos, plăcut.

Zeul, cu-n surâs șăgalnic,
Puse-n glasul ciorii grabnic
Cântec de privighetoare,
Cântec făr-asemănare !

Stau ciorile și-ascultă,
La surata care cântă,
Numai că pe dinafară,
Era tot o biată..cioară !