Doar un sărut
și am plecat,
drumul e lung
și încurcat.

Ca să păstrez
a ta dulceață
s-o simt
în fiecare dimineață.

O-mbrățișare
și mă duc,
să-mi țină
noaptea, de urât.


Lasă-mă să măngâi
părul lins
să-l simt prezent
în orice vis.

Dă-mi mâinile
să-ți strâng cu duioșie
să simt cum urcă,
sângele în vine.

O să-mi lipsești,
nobilă ființă;
dacă-ți duc dorul
e cu prisosință.

Vreau un veșmânt
să-l port cu mine
să simt,
mirosul de pe tine.

Iar poza ta
să oglindească,
în amintiri,
iubirea noastră.

Tot ce-am iubit
ce am făcut
va fi,
un legământ tăcut.

Ce grea îmi este,
despărțirea!
Să las cu tine
fericirea.

Să port un gol imens,
în suflet,
să mă topesc
să rătăcesc în lume.

Daca-ș putea,
te-aș lua cu mine;
într-o valiză,
doar eu și tine.

Dar ști,
că nu-i adevărat
ne va fi greu
cât sunt plecat.

Doar o ambiție,
putea,
să mă trimită undeva
departe de iubirea mea.

Să sacrific,
ce-i mai frumoși ani ai tinereții,
pentru a construi,
unitatea de bază a vieții.

Casă, familie, copii,
o viață demnă de bucurii
in care grija zilei de mâine
nu va mai fi.

Aș dori
să se termine aici
să fiu ultima generație
ce-și sacrifică destinul.

Să fiu
un ultim samariteam;
în urma mea
un gând bun pentru noul pământean:

Să duci o viață mai bună,
fară griji și nevoi;
fără ură în lume
doar pace si bunăstare!

Tu omule, fi om
iubește-ți aproapele
și trimite mai departe
darul tău, credința în Dumnezeu!