Se răsuceșțe capitolul
în sunete noi…
Părăsitu-mi-am zămislirea în sine,
aceeași parte din mine.
O mască-n loc de aripi,
cămașă de fier pentru silnici.

Am părăsit lumina speranței
pentru dreapta numelui Tău.

Tristețe mare în iad:
o Nuntă fără pereche.
Întârziată mișcarea-n vechi rit
la paștele trupului meu.
Supărarea ierbii începe cu frigul.