Azi vrei să revii prin culorile din flori,
ca să-mi acoperi visele ce le-am coborât
cu iubirea vie, din miresmele de liliac,
pe țărmul haosului însetat de liniște.

Azi mângâierile pierdute în râuri secate,
în oglinda apei îmi aduc iluzii pe valuri
și îmi murmură amintirile despărțirii
rămase o lacrimă atârnată pe destin.

Pe drumuri neumblate trimit un curcubeu
și aștept mereu ecoul din eternitatea vieții.

Azi nu țin anii pe balanța iernilor reci,
dar întoarcerea ta pe cărări este târzie,
florile se sting acum mai devreme,
totul pare o altă toamnă, o altă poveste
pașii tăi triști calcă pe ierburi de brumă.
Dar tu ești singura care nu m-a uitat.