Resturi de la festinul galaxiilor

Pe urmele tale cu gândul săpat,
Cu mintea firavă și capul plecat,
Mă las de amarul opiniilor clare
Și vin să mă satur de culmile rare.

Mă cheamă Levantul cu visele slabe,
Cu micile amurguri și gânduri bolnave,
Să merg să-mi suspine cuprinsele valuri
In brațele tale mă pierd in amaruri.

Nu pot să-mi aducă nimic de mirare,
Abstrusele certuri din valuri de mare
Mă simt declamat cu suspine de ură,
Cum pot să m-apropii de tine făptură?

De unde îmi lasă cu fermă angoasă,
O simplă pictură cu tine mireasă,
Cu noi împreună cosind iarba-n ceruri
Făcând din amurguri sterile creneluri.

M-aplec din greșeală pe nori de argint,
Comoara pământului strigă să mint,
Și treci în picioare pe vântul de vest,
Doar buzele tale le vreau și-un mic gest.
Să-ti chem o măsură de inimă caldă,
Să-mi spui când pe urmă mai poate fi oarbă,
Iubirea-mi severă cu care m-alint,
Ideea de a-mi plânge,
Mistrețul de-argint
cu colții ce mint,
Cu lacrimi de sânge
Steril labirint.