fracturat din existența aritmică
uitat într-o coastă
undeva pe o undă atemporală
sufletul dezmembrat între colțurile vieții
ieșit din corsetul de gips
a atins prima treaptă
pusă sub tălpile lui de zâmbetul zilei
dornică să-l lase zburdalnic

trebuie să revii în drumul iubirii
striga nebunia geloasă pe libertatea sprijinită
ca o salbă peste gândurile adunate în formă concretă

rătăcitor pe căile iubirii
mirat că toate locurile sunt ocupate
sufletul renăscut privea orizontul

nu fi trist ai uitat iubești mereu
sunt iubiri doar de tine înțelese
șoptește o pală de vânt
ancorată în eternitate