Plângi… plângi
Și spală ochii de durerea
În ei cuprinsă
Ce în cuvinte nu poate
Să mai fie prinsă…

Îți amintești
De cupa de lumină
Din care culegeai săruturi
Că nu puteam să mai respir
Decât prin tine
Când plămădiți eram doar unul
Fără să știm care din noi
Era nebunul…

Și minte tu mai ți
Când ochii în palme
Þi i-am pus
De ce le-ai frânt lumina
Și i-ai zdrobit
Lovind cu palma toată
Iubirea mea… de fată?