Eu mă gândesc că orice frumusețe
E mult prea plină de tandrețe
Și de amăgire plină este.
Eu mă gândesc că frumusețea-i trecătoare
Și sufletul omului totuși nu moare
Și frumusețea aduce exaltare.
Eu mă gândesc: “Frumosul ce e oare?
E ceea ce-i frumos, sau ce ne place nouă?”
Și totuși nu-i decât o mare nebunie.
Și mă gândesc că frumusețea fizică nu-i rară,
Mai rară-i cea interioară –
Și viața asta suferința o doboară
Și totuși…frumusețea-i o comoară.