Iubirea noastră e turcoaz

Câteodată are picățele nostime așa cât boabele de cafea
pe care le macină vânzătoarea aia zâmbicioasă blond-roșcată din piața noastră
cu ochii ca două bucăți de plastilină vernil
presate bine sub frunte și puțin atârnând la colțuri

Când n-are picățele înseamnă că tu moțăi mahmur și te alinți ostentativ
ca un copil foarte mic și foarte răsfățat
când trec înfipt și scurt prin cameră
și eu sunt nervoasă rău și amestec în tigaie scrub-ul de ouă cu roșii ardei iute ceapă ardei gras piper alb
neapărat alb că așa scrie în rețetă și sare puțină
că altfel nu mai vrei să mănânci
și radioul cocoțat tocmai sus pe frigider tace mâlc
și hota uruie la nivelul maxim și tot degeaba
mirosul din tigaie aleargă și joacă plicu’ de-a lungul holului lung și puțin întors la un capăt
ca bastoanele alea vărgate pe diagonală alb roșu alb roșu alb roșu
acadele ceaușiste vândute de țigănci
pe o stradă din rahova

Ei da și când are picățele dintr-alea mici cum e cafeaua boabe
soarele de 8 dimineața se strecoară prin golurile soarelui fals din fereastră
și tu îmi faci o cană maaare de cafea bună bună cu miere lapte câteodată scorțișoară
și după aia te înființezi la furat ceașcă linguriță un zâmbet poznaș
poate că hoții au totuși ceva irezistibil
mă gândesc eu crănțănind din ciocolata cu cereale
și dau mai tare europa fm-u
că acuma se zice horoscopu' și tanti aia gângurește parcă prin somn
iubirea lichidă ca mierea când o pui pe foc să se-nmoaie
se scurge din mine în tine și reciproca între capetele mesei
perpetuum mobile printr-un canal săpat în aer
așa că normal că nu-l vedem că doar nici aerul nu-l vedem și dacă mai e și săpat
gol în gol ce naiba să mai vezi

Plici plici afurisitu’ de țânțar până și ziua stă pe perete