tors e firul semnului din lumina crinului
cum din secetă de mână ardumaș lăsat în urmă
șuieră trecutului vine iarna pruncului
scoală iute pune rând ducului de după sfânt

nu te arăta zic din sus în tot mai sus
orb din lemnul nucului șara sura cucului
din ospăț mi se arată curmă dâra sângeroată
strânge laț ul focului și fă nod norocului
din țărână iar gutui galben galben nimănui
aprind piatră numelui

e flămândă trecerea cu nuia cu după ea
șaru stins jaru aprins ardumaș de după stea
numa nu duminica

vii femeie
morți murind de după case
sting cămeși cusând la oase
înălțate trupului duică alta drumului

iar se rupe focului

troica vase de pământ
de sub ape tânăr gând





1 august undeva lângă Piatra Neamț