îmi amintesc de căderea
noastră de atunci de când
mi-am julit coapsa de
marginea paharului
aveai picioarele albe
și mâinile căutau ceva
nu știu ce
voiau să distingă mirosul
durerii de cel al trupului
meu și atunci îmi țineai
mâinile pe umeri si iar
ne invârteam psihologic
în același pahar de care
mi-am julit coapsa
de care mi-am sfâșiat mersul
ca de o lance tu
mă priveai si râdeai
de amestecul nostru
omegen febril și tăios
de durerea nostră infimă
râdeai mefistofelic
erai pumnalul meu înfipt in coastă
eram tăcerea ta într-o conservă
eram adam și eva într-o cutie de chibrituri
eram nimicul primordial
ne hrăneam din noi cu
noi era doar un strat
de miasmă tomnatică
și plonjam în ridicol în scrum
de nimic vorbeam în neștire
agonizând sub coapsă ceva se-agita
ai plecat capul și ne-am închis în
pulberea dorințelor noastre
pe care le-ai aruncat din mers în
vitrinele cu benzi desenate și atunci
mi-am amintit de coapsa
mea de amestecul nostru ne-am
trezit în paharul
de la început într-un amestec
grotesc și cu miros de fast-food
măcinat în palme între glezne îți
țineam degetele și râdeam