agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2126 .



În surdină
poezie [ ]
Indiene

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Rasmiles ]

2008-08-04  |     | 



Nu mai strâng clepsidra în mână- în șirul ei galben, deschis
pe sticlă, o lume frumoasă se așază ghimpe cu ghimpe.
Nu mă gândesc la țara pe care am părăsit-o pentru deșertul tău;
la adevăr ajung când strâng pumnii de nesupunere- ce știți voi,
în mantalele de ploaie, zeloși ca perele în gura micuță și
pofticioasă? orașul vostru nu-i un orfelinat nu-i o crustă tare de
sânge nu-i izbăvirea: nostalgia nu-i istoria, abstracțiunea unui
braț lăsat pe groapă o cursă de șoareci așezată la intarea pădurii.

Nu mai strâng clepsidra, muntele l-au fărămițat bunicii tăi, doar ei; la
adevăr ajung când mă supun morilor de somn, pribegiei, zidului
gros de zapadă în care galeriile săpate de hamsteri sunt singurele
noastre linii de comunicare- nu am forță să trec de el, nu ai forță
să urci până sus; suntem un bulgăre despicat, suntem o amintire
despre bine și rău.
Nu am forță, mâinile mele nu cântă cum vântul mângăie podul
ferestrelor închise. Pentru un ocean de liniște, un recif în care să
creștem tu de o parte eu, eu de-o parte tu, se fac presupuneri limpezi

- vapoarele s-au avântat către pământurile albe vapoarele s-au rupt
sub furtună vapoarele s-au așezat peste rechini deșertul s-a așezat
din ele s-a vărsat dună cu dună de peste și acum adevărul.
Nu mai strâng clepsidra în mână: cum am să-ți ard fruntea prin
torsul de gheață, o fetiță cât o lampă, o piatră cât o gâză, am să
mă supun până în mijlocul pământului.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!