Jumătate de inimă
rănită
jumătate de suflet
ciobit
jumătate de dorință
ostenită
jumătate de gând
împietrit
jumătate de speranță
frântă
jumătate de dor
încărunțit
atât am rămas
acum
când pașii mei
mă poartă ca o jertfă
spre rugul aprins de tine
spre asfințit.
Da
sunt doar jumătate
din întregul ce ar fi putut străluci
în infinit
pentru că tu ți-ai unit jumătatea
cu o chemare
mai puternică decât dragostea mea
ecoul înșelător te-a vrăjit
înfășurându-se în jurul inimii tale
ca iedera
în timp ce eu
scuturat de spasmele regretelor
m-am risipit -
dună de nisip
spulberată de vântul neiertător
pe un tărâm nesfârșit
acoperit numai cu vlăstare de dor
și udat cu lacrimile
ce nu mai contenesc să curgă
din ochii nefericiților
ce au orbit de plâns
și nu mai văd lumina
ce s-a rătăcit în viitor.

Dacă aș putea
te-aș sfărâma ca pe o nucă
miezul inimii tale
l-aș despica în două
să-l pot vedea cum se usucă
precum o frunză înnecată în lacrimile de rouă
și apoi l-aș îngropa
la rădăcina unui mărăcine
în mlaștina ce duhnește-n luncă
și m-aș ruga să uit de tine.

Dacă aș putea
m-aș transforma în cuib de pasăre
și în loc de paie
aș așterne în el dorința mea
neîmplinită
transformată de durere în văpaie
și aș aștepta
să te așezi în el
ostenită de atâta fericire
și am arde împreună
tu împlinită
eu răzbunat de neîmplinire.