In loc de palme avea două icoane
Și lumea incepuse sa-l laude
Dar tocmai el vazând fericirea
Nu putea să aplaude.

In loc de buze avea coperți de Scriptură
Totdeauna vii,totdeauna mute
Dar tocmai el iubind nespus
Nu putea să sărute.

Și în loc de suflet avea o rugăciune
Mai dragă decât poemele drage
Dar tocmai el crezând că mai crede
Nu putea să se roage.

Și apoi niciodată nu s-a știut
Adevărul cel mult adevărat
Că lumea a început să-l îngroape
Pe cel de neîngropat.