te-am târât până la capătul lumii de mâneca albă încrețită candid
și acum se pare că nu mai stiu ce să fac cu tine
impulsivă ca de obicei

îți desfoi părul de culoarea alunelor virgulă cu virgulă
olanele stau să-mi alunece în ceafă
nu pot scăpa de talentul ăsta de a înfia cioburi
le ud cu smerenie seară de seară
oricât de sclipitoare și frumos colorate nu fac altceva
decât secțiuni prin lumină niciodată nu fac boboci parfumați

tu ai fost de la început ciobul meu preferat